Iranul, zguduit de conflicte: Propunerea lui Donald Trump de dialog nu va aduce liniștea
Scrisoarea pe care președintele american, Donald Trump, a declarat că a trimis-o conducerii iraniene, oferind reluarea discuțiilor asupra programului nuclear al țării, vine într-un moment în care politica internă iraniană este mai instabilă ca niciodată în ultimii ani. În ultima lună, parlamentul dominat de conservatori și-a afirmat puterea asupra președintelui reformist ales anul trecut, Masoud Pezeshkian, prin demiterea și concedierea ministrului economiei, Abdolnaser Hemmati, și forțarea ieșirii din funcție a lui Mohammad Javad Zarif, vicepreședinte și cel mai proeminent reformist.
Ambele manevre au fost făcute împotriva voinței președintelui, iar cu economia afectată de sancțiunile economice impuse de SUA, liderul suprem, Ali Khamenei, a decis clar să nu intervină în favoarea lui Pezeshkian. Parlamentul, simțindu-se încurajat, a convocat un alt grup de 11 miniștri pentru a le adresa 49 de întrebări despre performanța lor, într-o aparentă încercare de a hărțui guvernul lui Pezeshkian în direcția supunerii totale.
Se zvonește că Pezeshkian, un om emoțional care pune preț pe integritate, va demisiona în curând. Plecarea sa ar confirma că „statul profund”, sau ceea ce unii din Iran numesc guvernul din umbră, nu va tolera o pierdere de putere. Dacă va pleca, a făcut clar pe cine va considera responsabil. Într-un discurs remarcabil de sincer, el și-a afirmat poziția, spunând că a fost în favoarea negocierilor cu vestul, dar liderul suprem le-a respins, așa că „s-a terminat”. Pezeshkian a declarat: „Poziția mea a fost și va rămâne că eu cred în negocieri, dar acum trebuie să urmăm parametrii stabiliți de liderul suprem.”
În discursul său, el a menționat că, de la preluarea guvernării, s-au confruntat cu deficiențe în energie, apă și putere, pe de altă parte, existând datorii extreme la plățile către sectorul agricol pentru grâu, sectorul sănătății și salariile pensionarilor. De asemenea, a spus că eforturile sale de a scuti femeile de presiunea de a purta hijab au fost constant contestate. Sâmbătă, el a emis o nouă scuză pentru lipsa aprovizionării cu energie.
Prim-ministrul Qatarului, Sheikh Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, se teme că un atac asupra centralei nucleare de la Bushehr din Iran ar amenința aprovizionarea cu apă. Multe dintre aceste manevre, aparent legate de gestionarea economică și sărăcie, sunt în realitate o luptă mai amplă asupra relațiilor cu vestul, conservatorii fiind convinși că experiența arată că Trump și Israel, aliatul său, nu sunt doar nesinceri, ci doresc schimbarea de regim în Iran.
Pezeshkian a susținut în timpul alegerilor că Iranul ar putea pune capăt confruntării cu vestul și totuși să rămână independent. Dacă scrisoarea lui Trump a stabilit acum condiții oneroase pentru discuții asupra programului nuclear al Iranului, conservatorii se vor simți îndreptățiți să spună că prețul cerut de Washington este prea mare. Dar dacă Teheranul va respinge abordarea lui Trump, bombardarea site-urilor nucleare din Iran de către Israel devine mai iminentă.
Cel mai mare constrângător asupra unui astfel de atac poate să nu fie amenințările de represalii din partea Iranului – Israelul crede că și-a distrus apărarea aeriană a Teheranului – ci argumentele statelor din Golf. Prim-ministrul echilibrat al Qatarului a dat un interviu alarmant avertizând că, dacă centrala nucleară de la Bushehr ar fi atacată și material radioactiv ar ajunge în Golf, în termen de trei zile, niciuna dintre țările din regiune nu ar avea apă potabilă. Toate depind de desalinizarea apei pentru aprovizionarea cu apă. Nu doar peștele, ci viața din regiune ar fi distrusă, a spus el.
Până acum, diplomaticele profesioniste ale Iranului au menținut o linie fermă spunând că nu vor negocia direct cu America. Aceasta păstrează deschisă posibilitatea unor discuții indirecte mediate de Rusia, o variație a negocierilor obositoare desfășurate la Viena sub administrația Biden, care nu au reușit să reînvie acordul nuclear din 2015. Oferta ar putea câștiga Iranului puțin timp.
Consensul din interiorul Iranului este că scrisoarea lui Trump este temporizată ca o formă de război psihologic menită să forțeze Teheranul să respingă, adâncind diviziunile iraniene cu privire la strategia sa și ducând criza dintre vest și Iran la un nivel final, climactic.
