Italia își propune să valorifice construcția unui pod către Sicilia în sprijinul obiectivului NATO privind bugetul pentru apărare
Politicienii italieni propun ca podul către Sicilia, estimat la 13,5 miliarde de euro, să fie considerat cheltuială militară, în contextul unui nou obiectiv de cheltuieli al NATO. Italia, una dintre cele mai puțin cheltuitoare țări din NATO în domeniul militar, a alocat anul trecut doar 1,49% din produsul intern brut pentru apărare, făcând ca noul obiectiv de 5% până în 2035 să pară de neatins.
Guvernul condus de Giorgia Meloni continuă proiectul ambițios de construire a celui mai lung pod suspendat din lume peste Strâmtoarea Messina, un vis vechi al italienilor, inclusiv al dictatorului Benito Mussolini și al fostului prim-ministru Silvio Berlusconi. Ministrul de externe Antonio Tajani și ministrul infrastructurii Matteo Salvini, vicepremierii lui Meloni, susțin că podul are o valoare strategică pentru NATO, mai degrabă decât un rol pur economic. De asemenea, un raport guvernamental din aprilie subliniază importanța acestuia.
Un oficial guvernamental a menționat că nu s-a luat nicio decizie oficială cu privire la clasificarea podului ca proiect de securitate, dar se preconizează discuții viitoare pentru a evalua fezabilitatea acestuia. Această idee ar putea fi benefică din punct de vedere politic pentru Meloni, care încearcă să convingă opinia publică reticentă la război de necesitatea cheltuielilor majore pentru apărare, în contextul austerității economice din Italia.
Italia ar putea invoca mai multe motive pentru a justifica construirea podului. Conform celor 5% din PIB prevăzute de NATO, doar 3,5% trebuie să fie cheltuieli de apărare de bază, iar 1,5% pot fi direcționate către reziliența strategică, incluzând infrastructura. Un oficial al Trezoreriei italiene a sugerat că încadrarea podului ca proiect militar ar putea ajuta guvernul să depășească barierele economice și tehnice care au împiedicat construcția acestuia în trecut.
În ultimele decenii, eforturile de construire a podului, estimat la 3,3 kilometri lungime, s-au confruntat cu probleme legate de costuri, dificultăți de operare într-o zonă seismică și provocările strămutării populației. Noua clasificare ar putea depăși obstacolele birocratice și litigiile cu autoritățile locale, care ar putea contesta proiectul în instanță, susținând că podul le-ar afecta disproporționat terenurile.
Guvernul italian a adoptat un document în care susține că podul trebuie construit din „motive imperative de interes public superior”, având o importanță strategică pentru securitatea națională și internațională. Acesta ar facilita mișcarea forțelor armate italiene și a aliaților NATO. Proiectul a fost solicitat pentru a fi inclus în planul de finanțare al UE pentru mobilitatea personalului militar, materialelor și bunurilor, deoarece ar oferi infrastructura cheie pentru transferul forțelor NATO din Europa de Nord către Marea Mediterană.
Ministrul de externe Tajani susține că „securitatea este un concept mai larg decât simpla prezență a tancurilor”, iar infrastructura, cum ar fi podul, se încadrează în acest concept de apărare. De asemenea, ministrul infrastructurii Salvini consideră că podul ar putea transforma Liga, partidul său de extremă dreapta, într-o mișcare politică de succes la nivel național. El a subliniat importanța infrastructurii strategice din perspectiva securității.
Partidele de opoziție contestă atât necesitatea construirii podului, cât și clasificarea acestuia ca cheltuială militară. Giuseppe Antoci, membru al Parlamentului European, a declarat că guvernul ar putea fi ridicol pe plan internațional, iar criticile se concentrează asupra faptului că proiectul ar conecta două dintre cele mai sărace regiuni ale Italiei, care nu dispun de un sistem de transport eficient.
Coaliția de guvernare, totuși, este hotărâtă să meargă mai departe, iar autorizația finală a proiectului este așteptată în curând.
