Japonia și Dilema Arsenalului Nuclear
Japonia intenționează să își consolideze „capacitățile de contraatac” prin desfășurarea de rachete cu rază lungă de acțiune pe insula sudică Kyushu. Rachetele, cu o rază de acțiune de 1.000 de kilometri, ar putea atinge ținte din Coreea de Nord și China. Această decizie survine într-un context de tensiuni în creștere în regiune și de incertitudine legată de garanțiile de securitate americane.
Armele vor fi versiuni îmbunătățite ale rachetelor ghidate sol-navă de tip 12 ale Forțelor de Autoapărare Terestră din Japonia (GSDF) și vor fi depozitate în baze militare existente, având rolul de a apăra lanțul de insule strategice din Okinawa. Deși plasarea rachetelor pe Okinawa, aflată la 100 de kilometri de Taiwan și care deja găzduiește rachete cu rază mai mică de acțiune, a fost considerată o provocare, decizia subliniază gravitatea situației actuale.
Planul Japoniei poate fi văzut ca o reacție la comentariile președintelui Trump din 6 martie, care a caracterizat Tratatul de securitate SUA-Japonia ca „nereciproc” și a sugerat că Japonia trebuie să își asume mai multe responsabilități în ceea ce privește apărarea. Această mișcare ar putea semnala o disponibilitate a Japoniei de a-și asuma un rol mai activ în securitatea regională, în speranța că retorica lui Trump se va schimba.
Într-un context în care Coreea de Nord se implică în războiul din Ucraina și China își menține o retorică agresivă față de Taiwan, guvernul japonez caută să evite orice îndoială cu privire la viabilitatea garanțiilor de securitate din partea SUA. Totuși, mulți japonezi contestă de mult timp dependența de SUA pentru securitate, iar atitudinea lui Trump ar putea fi văzută ca un factor accelerant pentru aceste dezbateri.
Constituția pacifistă a Japoniei, impusă de SUA după Al Doilea Război Mondial, limitează sever capacitatea țării de a se afirma militar. Cu 78 de ani de la intrarea în vigoare a acestui document, mulți, inclusiv din rândul așa-numitei „extreme drepte”, contestă relevanța sa. În fața temerilor legate de o posibilă expansiune chineză, consensul în Japonia este că țara trebuie să își intensifice eforturile de apărare.
Prim-ministrul Fumio Kishida a anunțat o creștere semnificativă a cheltuielilor militare în 2023, deși există îndoieli cu privire la modul de finanțare a acestora. Actualul prim-ministru, Shigeru Ishiba, susține o versiune asiatică a NATO pentru a împărtăși responsabilitățile de apărare împotriva amenințărilor din regiune. Deși această idee nu s-a concretizat, discuția în jurul ei reflectă o schimbare în gândirea guvernamentală.
În ceea ce privește opțiunea nucleară, Ishiba a sugerat anterior posibilitatea „împărțirii de către America a armelor nucleare sau introducerii armelor nucleare în regiune”. Deși nu a revenit asupra acestui subiect, comentariile sale sugerează că Japonia ar putea necesita o capacitate de descurajare nucleară proprie.
În timp ce Japonia a fost un apărător al mișcării antinucleare de la sfârșitul războiului, recent, opinia publică pare să se schimbe. Plasarea rachetelor pe insula Kyushu nu a generat proteste semnificative, ceea ce sugerează o posibilă erodare a poziției antinucleare tradiționale. Dacă tensiunile continuă să crească și retorica lui Trump rămâne constantă, ar putea fi necesare noi sondaje pentru a evalua starea de spirit a populației japoneze.
