Mamă a doi băieți, victimă în războiul lui Duterte împotriva drogurilor, își pune încrederea în justiție
Sarah Celiz a plâns în timp ce se afla acasă, uitându-se la imagini de la aeroportul principal din Manila pe telefonul ei. Lacrimile ei erau de tristețe și de ușurare. Fostul președinte al Filipinelor, Rodrigo Duterte, care tocmai aterizase în capitală, era înconjurat de oficiali și era dus în custodie. Curtea Penală Internațională emisese un mandat de arestare pentru „războiul sângeros împotriva drogurilor”, în care cei doi fii ai ei au fost printre zecile de mii de oameni uciși în zone urbane defavorizate.
„Un om care timp de ani de zile părea intangibil se confruntă în sfârșit cu justiția”, a spus Celiz. „Am fost cu adevărat șocată. A fost ca și cum o bombă ar fi explodat brusc. Am plâns din cauza bucuriei și a tristeții. Tristețe pentru că ne-am pierdut cei dragi… bucurie pentru că el [Duterte] este acum acolo unde îi este locul.”
Cu toate acestea, ea a adăugat: „Pentru mine, nu este suficient. Ceea ce vreau este ca ceea ce s-a întâmplat cu fiii mei să se întâmple și cu el… Familia lui va simți ceea ce am simțit noi.”
Fiii lui Celiz, Almon și Dicklie, au fost uciși în 2017, la șase luni distanță, în timpul represiunilor mortale ale lui Duterte. Zona ei, Bagong Silang, din Caloocan, un district sărăcăcios din Metro Manila, a fost una dintre cele mai afectate.
Almon, în vârstă de 32 de ani și tată a cinci copii, a fost ucis pe 6 februarie acel an, când o echipă de poliție a sosit la o înmormântare la care el participa. Celiz era acasă când a auzit vestea de la nora sa. Își amintește cum a alergat afară: „Am simțit că alerg pe aer, ca și cum picioarele mele nu atingeau solul.” A alergat la locul unde fuseseră împușcat, la doar 10 minute de casa lor, dar corpul lui nu mai era acolo – prietenii îl transportaseră la spital, unde a fost declarat mort la sosire. Fusese împușcat în piept și într-un braț.
Între 12.000 și 30.000 de civili sunt estimați a fi fost uciși în legătură cu operațiunile anti-drog, între iulie 2016 – când Duterte a preluat funcția – și martie 2019, conform datelor citate de ICC. Cei mai mulți erau tineri, vizați pe străzile zonelor urbane defavorizate. La apogeul uciderilor, zeci de oameni erau uciși într-o singură noapte.
La șase luni după moartea lui Almon, Dicklie, fratele său mai mic, în vârstă de 31 de ani și tată a șapte copii, a fost de asemenea ucis. Fusese pe un triciclu. Celiz a fost informată că i s-a pus o sacoșă pe cap și a fost dus la o secție de poliție. A găsit trupul său abia a doua zi, la o morgă. Poliția a susținut că el a ripostat împotriva ofițerului lor, o afirmație frecvent utilizată de autorități pentru a justifica uciderile. Fusese împușcat de mai multe ori, inclusiv de patru ori în piept și o dată în cap. Corpul său a fost abandonat pe străzi, i s-a spus.
Duterte și susținătorii săi au argumentat că acuzațiile de abuz ar trebui să fie investigate de sistemul de justiție filipinez. Cu toate acestea, în anii care au trecut de la uciderea fiilor lui Celiz, nu a existat nicio anchetă. Ea afirmă că poliția de la o secție locală i-a spus că, chiar dacă ar încerca să depună o plângere, nu există dovezi.
Astăzi, Celiz are grijă de cei 12 nepoți ai săi fără tată. „Chiar dacă este greu, le-am spus adevărul [despre ceea ce s-a întâmplat]”, a spus ea. Familia se confruntă cu dificultăți financiare, a adăugat ea. Nepoata ei a plâns recent pentru că nu și-a putut permite să cumpere o robă specială pentru a marca absolvirea liceului.
„Dacă tații lor nu ar fi fost uciși, nu ar fi pierdut părintele. Acum, nu pot face nimic [pentru a-i susține financiar]”, a spus ea.
Duterte, care a apărut în fața unei anchete senatorial privind uciderile din războiul împotriva drogurilor în 2024, a declarat că nu oferă „scuze, nu ofer justificări” pentru campania sa împotriva drogurilor, spunând: „Am făcut ceea ce trebuia să fac, și indiferent dacă credeți sau nu, am făcut-o pentru țara mea.”
Celiz simte doar ușurare că el va înfrunta în sfârșit instanțele. La ora 23:03, un avion care îl transporta pe fostul președinte a decolat spre Haga, în Olanda, unde se află ICC. „Îmi pare rău să spun asta,” adaugă ea: „Acest demon nu știe cum să spună ‘îmi pare rău’.”
