Miturile utopiei comuniste (4): A fost Ceaușescu un conducător de excepție?
Aproape 36 de ani au trecut de la Revoluția din 1989, când românii au cerut „Libertate!”, ducând la căderea regimului Ceaușescu. În ciuda libertății și democrației câștigate, ideea că în comunism „era mai bine” a câștigat popularitate. Generațiile actuale își formează opiniile despre dictatură din povești și din frustrările economice actuale. Digi24.ro a analizat, cu ajutorul specialiștilor, cât de adevărate sunt miturile circulante despre perioada comunistă, în special despre Nicolae Ceaușescu și influența României pe plan internațional.
Corupția în perioada comunistă
Corupția era structurală și pătrunsă în toate domeniile societății, de la vârful statului până la baza acesteia. Cosmin Popa, istoric, afirmă că „corupția în comunism era generalizată” și că toată lumea dădea șpagă pentru a obține servicii. Mădălin Hodor, istoric, subliniază că „corupția era esența sistemului comunist”, iar comerțul la negru era singura opțiune viabilă pentru procurarea bunurilor necesare traiului.
Eficiența instituțiilor statului
Potrivit lui Cosmin Popa, instituțiile statului nu erau eficiente și nu serveau cetățeanul, ci statul și partidul. Mădălin Hodor adaugă că aceste instituții funcționau doar ca ghișee pentru executarea directivelor partidului, afirmând că „singura instituție din România era Nicolae Ceaușescu”.
Respectul internațional față de România
Emil Hurezeanu, fost ministru de Externe, menționează că România avea atât probleme interne, cât și externe. În perioada 1965-1973, regimul Ceaușescu a beneficiat de o formă limitată de emancipare în politica externă, având relații privilegiate cu Occidentul, în special cu Statele Unite. În anii ’80, însă, România a intrat într-un regim de izolare, iar relațiile internaționale s-au deteriorat.
Mădălin Hodor subliniază că, deși Ceaușescu a avut un „boom” în relațiile internaționale după 1968, ulterior, România a ajuns să aibă relații diplomatice doar cu dictatori din Africa. Occidentul a folosit regimul Ceaușescu pentru a crea probleme în lagărul comunist, dar această susținere a alimentat megalomania lui Ceaușescu, care credea că succesul se datora geniului său.
Suveranitatea României
Emil Hurezeanu afirmă că România nu era o țară suverană, fiind înregimentată în Pactul de la Varșovia și CAER. În anii ’70, după Revoluția din Iran, România a fost obligată să apeleze la URSS pentru petrol, ceea ce a dus la o criză economică. Mădălin Hodor adaugă că România depindea de resursele sovietice și că suveranitatea era, de fapt, mimată, având rolul de a controla populația.
Concluzie
Percepția asupra regimului comunist și a lui Nicolae Ceaușescu continuă să fie influențată de mituri și nostalgii, în contrast cu realitățile istorice, ceea ce subliniază complexitatea și ambiguitatea istoriei recente a României.
