Favoritismul parental: cum se manifestă preferințele prin gesturi subtile
Potrivit unui studiu publicat în Psychological Bulletin, favoritismul între copii este o realitate comună în dinamicile familiale, chiar dacă mulți părinți nu sunt conștienți de acest lucru. Această formă de favoritism, adesea inconștientă, poate genera resentimente, tensiuni și diviziuni între frați. Deși peste 65% dintre familii experimentează consecințele subtile ale favoritismului, mulți nu își dau seama de impactul acestuia. Iată 11 moduri prin care părinții își pot manifesta, fără să își dea seama, preferințele pentru un copil:
1. Stabilirea de așteptări nerealiste pentru ceilalți copii
Părinții care își laudă frecvent copiii contribuie la dezvoltarea motivației, disciplinei și încrederii în sine. Însă, atunci când un părinte stabilește așteptări realiste doar pentru un copil și nerealiste pentru ceilalți, acest comportament poate afecta negativ stima de sine a celor din urmă.
2. Lauda excesivă a copilului favorit
Părinții care favorizează un copil tind să se laude mai mult cu realizările acestuia, chiar și atunci când ceilalți copii au realizări notabile. Această tendință poate crea tensiuni în relațiile dintre părinți și copii, mai ales în cazul în care valorile părinților se aliniază cu cele ale copilului favorit.
3. Timp și atenție suplimentară pentru copilul favorit
Părinții care favorizează un copil pot petrece mai mult timp cu acesta, oferindu-i mai multă atenție. Această afecțiune și timpul petrecut împreună sunt esențiale pentru binele părinților și al copiilor, dar pot crea un sentiment de neglijare în rândul celorlalți copii.
4. Critica mai severă a celorlalți copii
Un părinte critic poate genera probleme grave în dezvoltarea emoțională a copiilor care nu sunt favorizați. Critica nejustificată și standardele duble în disciplină pot lăsa cicatrici durabile în relațiile dintre frați.
5. Oferirea mai multor libertăți copilului favorit
Părinții pot oferi unui copil mai multă independență, ceea ce poate genera resentimente în rândul celorlalți. Copiii care nu beneficiază de aceeași libertate pot căuta atenție în moduri mai puțin sănătoase.
6. Susținerea necondiționată a copilului favorit
Părinții care favorizează un copil tind să-i ia mereu apărarea și să evite să-l tragă la răspundere, ceea ce poate afecta negativ stima de sine a celorlalți copii.
7. Iertarea rapidă a copilului favorit
Părinții favorizează adesea iertarea mai rapidă pentru copilul favorit, ignorând comportamentele inadecvate ale acestuia, în timp ce ceilalți copii sunt tratați cu severitate.
8. Compararea constantă cu frații
Părinții care favorizează un copil adesea îl folosesc pe acesta ca model pentru ceilalți, ceea ce poate duce la o competiție nesănătoasă și la scăderea încrederii în sine a fraților.
9. Afecțiune și căldură mai mari pentru copilul favorit
Copiii care primesc mai multă afecțiune din partea părinților au rezultate mai bune din punct de vedere psihologic, social și fizic. Părinții favorizează adesea un copil fără să-și dea seama de impactul pe care îl are aceasta asupra celorlalți copii.
10. Folosirea celorlalți copii drept țapi ispășitori
Părinții favorizează adesea un copil, punându-i pe ceilalți într-o lumină negativă, ceea ce poate duce la probleme serioase de relaționare și sănătate mintală în viitor.
11. Provocarea rivalității între frați
În loc să împartă atenția și resursele în mod echitabil între copii, părinții favorizanți pot genera tensiuni și resentimente, erodând legăturile dintre frați.
În concluzie, favoritismul parental, deși adesea inconștient, poate avea efecte devastatoare asupra dinamicilor familiale și asupra dezvoltării emoționale a copiilor, influențând relațiile de-a lungul vieții.
