Un moment de cotitură în viața Marisol Rojo
Marisol Rojo povestește cu emoție despre cele câteva secunde care i-au schimbat radical existența. În timp ce blocul Obelisco din Caracas se prăbușea în jurul ei, doi dintre cei mai buni prieteni au rămas blocați sub dărâmături. A fost aruncată afară de forța exploziei provocate de cutremur, supraviețuind în mod aproape miraculos.
Impactul devastator al seismului
În seara în care Venezuela a fost zguduită de două seisme, Marisol a ajuns la sediul organizației culturale din care face parte, acoperită de praf și cu răni pe corp. A fost în stare de șoc, iar fiecare încercare de a povesti ce s-a întâmplat îi făcea glasul să tremure. Nu doar imaginile clădirii prăbușindu-se o bântuiau, ci și neputința de a-și salva prietenii, în ciuda faptului că știa exact unde se aflau.
În ziua cutremurului, Marisol petrecuse câteva ore la plajă în La Guaira, alături de doi prieteni. Când s-au întors spre Caracas, au ajuns în fața blocului prietenilor. Unul dintre cei din grup a spus: „Dacă mai rămâneam cinci minute în piață, poate nu se întâmpla nimic.” Dar Marisol are o altă perspectivă: „Dacă nu ni se întâmpla aici, ne-ar fi prins cutremurul în La Guaira.”
Un moment de panică și salvare
Își amintește fiecare secundă. Abia făcuse câțiva pași spre ieșirea din bloc când clădirea a început să cedeze. „Am văzut plăcile de beton rupându-se ca niște bețe de chibrit. Am auzit trosnetul clădirii. Liftul părea că se strânge în sine, iar planșeele cădeau unul peste altul.”
În timpul primului cutremur, a reușit să le strige prietenilor să-și caute părinții, care erau în apartament. Câteva clipe mai târziu, a avut loc al doilea seism. „Le-am strigat să fugă, blocul se prăbușea. Eu am făcut doi pași spre ieșire și explozia m-a aruncat afară.”
Marisol consideră că a avut un noroc incredibil. Corpul ei a fost proiectat într-un spațiu gol format între dărâmături, un loc pe care salvatorii îl numesc „triunghiul vieții”. Rucsacul pe care-l purta de la plajă i-a amortizat impactul, protejând-o de bucățile de beton care cădeau.
Rugăciunea și lumina salvatoare
În acel moment critic, instinctiv și-a strâns în mână rozariul pe care îl poartă mereu la gât. „M-am rugat lui Dumnezeu să nu simt durerea dacă trebuie să mor. Iar dacă voi supraviețui, să nu rămân îngropată sub ruine.”
Când a deschis ochii, a văzut o rază de lumină și, întinzând mâna spre ea, și-a dat seama că este vie. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i strige pe cei doi prieteni ai săi, cunoscuți după poreclele „El Biónico” și „Sensei”. Din păcate, nu a primit niciun răspuns.
Un motociclist care trecea prin zonă a observat mâna ei ieșind dintre ruine și a reușit să o salveze. „M-a ridicat și mi-a spus: «Doamnă, blocul s-a prăbușit.» Atunci am realizat cu adevărat ce se întâmplase.”
Puterea artei marțiale
Marisol, cunoscută sub numele de „Athena” în sala de antrenament, practică arte marțiale mixte de ani buni. Crede cu tărie că reflexele dobândite în antrenamente au făcut diferența între viață și moarte. „Totul se desfășura ca într-un film cu încetinitorul. Dacă nu aș fi făcut arte marțiale, cred că aș fi murit,” mărturisește ea.
Disciplina învățată în dojo a ajutat-o să rămână lucidă. „Înveți să observi, să analizezi și să reacționezi în fracțiuni de secundă. Creierul procesează totul și caută soluții.”
După ce a reușit să ajungă acasă, și-a alertat partenerul, instructor de arte marțiale, spunându-i despre prietenii săi. Aceștia s-au întors imediat la locul tragediei, unde au început căutările alături de vecini și voluntari. Marisol a fotografiat zona pentru a-i ajuta pe salvatori să localizeze prietenii ei.
O comunitate unită în fața tragediei
Noaptea respectivă a fost lipsită de somn pentru Marisol. Dimineața, a revenit printre ruine, ajutând la îndepărtarea dărâmăturilor alături de ceilalți voluntari. „La început eram doar noi, oamenii din cartier. Erau foarte puțini salvatori profesioniști.”
După sosirea presei, utilajele grele și echipele specializate au început să apară. Au găsit un rucsac pe care Marisol l-a recunoscut imediat; acolo se afla unul dintre prietenii ei. „Apoi nu-ți mai spune nimeni nimic. Mergi la morgă și aștepți,” povestește ea, cu tristețe în voce.
În timp ce mulți locuitori ai Caracasului petreceau o zi liberă între capitală și litoral, cartierul Los Palos Grandes s-a transformat într-un imens șantier de salvare. Vecinii au venit cu lopeți și târnăcoape, lucrând umăr la umăr pentru a găsi supraviețuitori și a oferi sprijin celor rămași fără familii. Marisol subliniază: „În mijlocul dezastrului, oamenii au devenit o comunitate adevărată.”
