Sărbătoarea Înălțării Domnului
La 40 de zile după Învierea Domnului, biserica ortodoxă prăznuiește sărbătoarea Înălțării Domnului, o zi deosebită cu o profundă semnificație liturgică. Această sărbătoare marchează încheierea perioadei pascale și reprezintă un moment de pregătire spirituală pentru Cincizecime, sărbătoarea Rusaliilor, care va fi celebrată pe 8 iunie 2025. În calendarul ortodox al lunii mai, Înălțarea Domnului este recunoscută ca una dintre cele mai importante sărbători creștine. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, această zi a fost consacrată ca Ziua Eroilor, onorând astfel memoria celor care s-au jertfit pentru credință, neam și țară.
Obiceiuri și tradiții de Înălțarea Domnului
Înălțarea Domnului este a treia componentă a unui trio fundamental de evenimente din calendarul creștin: Răstignirea Mântuitorului, Învierea Domnului și Înălțarea Sa la cer. Praznicul Înălțării este marcat de tradiții și obiceiuri păstrate cu sfințenie în multe comunități din România. Elementul central al acestei zile este participarea la Sfânta Liturghie, în cadrul căreia se pomenește eroilor neamului, conform rânduielilor bisericești. În tradiția populară, sărbătoarea este cunoscută și sub denumirea de „Ispas”, nume ce provine de la un cioban care a fost martor la Înălțarea Domnului și a povestit celor din sat despre aceasta.
Credincioșii ortodocși se pregătesc sufletește pentru acest praznic, venind la biserică și oferind daruri materiale și spirituale în memoria celor adormiți. De Înălțarea Domnului, se împart cireșe, simbolizând viața nouă și renăscută, considerate daruri ale pământului. Conform tradiției, nu se mănâncă din pachetele cu mâncare înainte de a fi sfințite de preot.
Rugăciunea recomandată de preot
Părintele Gabriel Cazacu recomandă rostirea Crezului, una dintre cele mai importante rugăciuni din tradiția creștină, care include pasajul referitor la praznicul Înălțării: „Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.” Această rugăciune sintetizează învățăturile esențiale ale bisericii și subliniază credința că Iisus Hristos S-a înălțat cu trupul la cer după Înviere.
Obiceiuri de sfințire
În ziua Înălțării, se păstrează obiceiul sfințirii frunzelor de nuc și a ramurilor de tei. Acestea au o semnificație simbolică importantă, fiind considerate protecție împotriva influențelor negative. Ramurile sfințite sunt așezate la icoane sau feronerie, având rolul de ocrotire. În tradiția populară, teiul este asociat cu puritatea, iar nucul simbolizează fertilitatea și longevității.
Interdicții și superstiții
În ziua Înălțării, se recomandă evitarea activităților gospodărești precum spălatul sau muncile agricole, acestea fiind considerate de rău augur. Părintele Cazacu subliniază importanța odihnei și recunoștinței față de Dumnezeu în această zi. De asemenea, se spune că nu este bine să se ofere sare din casă, deoarece acest gest ar simboliza pierderea norocului. În tradiția populară, persoanele care decedează în această zi ajung direct în Rai.
Se oferă de pomană ouă roșii, cozonac, pască, cireșe, colivă și alte preparate specifice sărbătorii pascale. Familiile merg la cimitir pentru a aprinde lumânări la mormintele celor adormiți, aducând omagiu celor trecuți în veșnicie. De asemenea, în anumite regiuni, copiii confecționează păsări din hârtie și le înalță, simbolizând înălțarea lui Iisus Hristos la cer.
În ziua praznicului Înălțării Domnului, salutul tradițional se modifică: „Hristos S-a Înălțat!” și răspunsul „Adevărat S-a Înălțat!”. Această sărbătoare precede celebrarea Rusaliilor, când Sfântul Duh S-a pogorât asupra apostolilor, dăruindu-le harul divin.
