„Pânza de păianjen” a Ucrainei: Impactul devastator care a transformat pistele de decolare în zone de conflict
O serie de explozii la bazele aeriene din adâncul Rusiei, pe 1 iunie 2025, a reprezentat un șoc pentru strategii militari de la Moscova. Atacul ucrainean asupra capacității strategice de bombardament a Rusiei ar putea răsturna regulile tradiționale ale războiului, oferind armatei mai mici un model pentru a contracara capacitatea unei națiuni mai mari de a lansa atacuri aeriene din spatele liniilor frontului. Operațiunea „Pânza de păianjen” a Ucrainei a implicat 117 drone telecomandate, introduse ilegal în Rusia pe o perioadă de 18 luni și lansate către avioane parcate de către operatori aflați la kilometri distanță. Raidul a distrus sau a avariat peste 40 de bombardiere strategice Tu-95, Tu-160 și Tu-22 M3, precum și un avion de avertizare timpurie A-50, conform oficialilor de la Kiev. Aceasta reprezintă aproximativ o treime din flota de atac cu rază lungă de acțiune a Rusiei și aproximativ 7 miliarde de dolari în echipamente.
Campaniile militare moderne se concentrează pe adâncime, iar națiunile beligerante își construiesc puterea de luptă în „zone din spate” relativ sigure, unde se formează unități militare și se află bombardiere cu rază lungă de acțiune. Kremlinul s-a bazat în mare măsură pe bazele sale de bombardiere din spatele frontului, unele aflate la peste 3.000 de kilometri de frontul din Ucraina. Teoria victoriei Rusiei este simplă: puterea aeriană coercitivă. Dacă rachetele și dronele inamice cad suficient de des asupra Kievului, moralul civililor din Ucraina se va prăbuși, chiar dacă avansul forțelor terestre ruse se împotmolește.
Distrugerea platformelor de lansare subminează această teorie mult mai ieftin decât interceptarea tuturor rachetelor de croazieră în zbor, care a atins o rată de succes de 80%, dar depinde de echipamente donate de Occident, care sunt din ce în ce mai puține.
Vulnerabilitatea aerodromurilor
Aerodromurile au fost întotdeauna ținte critice în războiul modern, deoarece bombardierele și avioanele de vânătoare la sol sunt mai vulnerabile. Serviciul Aerian Special al Marii Britanii a folosit raiduri cu jeepuri și explozivi în Africa de Nord pentru a distruge avioane inamice. De asemenea, parașutiștii germani au capturat pistele de aterizare în Creta, iar echipele de asalt ale Viet Cong și Armatei Nord-Vietnameze au atacat baze americane în Vietnam, incendiind avioane pe pistă.
Strategia de a lovi avioanele la sol rămâne eficientă, impunând costuri în cascadă. Fiecare crater din pistă și fiecare bombardier incendiat obligă armata să investească în mijloace de apărare, deturnând luptătorii de pe linia frontului pentru a proteja bazele.
O nouă eră a războiului cu drone
În operațiunea „Pânza de păianjen”, Ucraina a încercat să repete această strategie, profitând de elementul surpriză pentru a provoca șoc psihologic și dezorganizare. Această operațiune exploatează un aspect unic al războiului din secolul XXI. Dronele prosperă în „litoralul aerian”, o zonă de atmosferă unde pot evita majoritatea armelor de infanterie și sistemele tradiționale de apărare. Prin introducerea clandestină a echipelor de lansare de drone aproape de pistele de aterizare, Kievul a creat platforme de lansare adânc în teritoriul Rusiei, surprinzând inamicul.
Beneficiile economice ale abordării Ucrainei sunt evidente. O dronă și un focos costă sub 3.000 de dolari, comparativ cu 250 de milioane de dolari pentru un bombardier rus Tu-160.
Impactul asupra Rusiei
Operațiunea „Pânza de păianjen” va avea consecințe imediate și costisitoare pentru Rusia. Bombardierele care vor supraviețui vor trebui relocate, iar protejarea bazelor împotriva atacurilor repetate va implica construirea de fortificații și instalarea de tunuri ghidate de radar, toate costisitoare. Mai important, operațiunea va deturna soldați și tehnicieni care ar putea fi folosiți pe linia frontului.
Pierderea avioanelor Tu-95 și Tu-160, care pot fi folosite și ca bombardiere nucleare, ar fi o jenă pentru Kremlin și ar putea determina o reconsiderare a frecvenței patrulelor aeriene. Impactul psihologic al operațiunii este semnificativ, demonstrând că Ucraina poate lansa operațiuni sofisticate adânc în teritoriul rus.
Operațiunea a fost desfășurată în etape minuțioase: 18 luni de contrabandă cu drone și baterii, reasamblare discretă și cercetare de teren pentru a asigura succesul atacului. Operatorii au lansat dronele la înălțimea copacilor, iar atacul a avut multiple impacturi aproape simultane pe piste, copleșind răspunsurile inamice.
O nouă linie de front?
Pentru Ucraina, episodul demonstrează o metodă repetabilă de a lovi obiective importante, bine apărate. Această strategie poate fi adaptată și pentru depozitele de rachete și fabricile din Rusia care produc drone de atac. Kievul a trebuit să contracareze valurile de drone și atacuri cu rachete balistice, care au cauzat pagube semnificative.
Implicțiile operațiunii depășesc conflictul dintre Rusia și Ucraina, subminând ideea că zonele din spate sunt sigure. Dronele ieftine, lansate din interiorul Rusiei, au distrus avioane costisitoare și au semnalizat vulnerabilitățile infrastructurii ruse. Forțele aeriene trebuie să se întărească, să se disperseze sau să accepte că pistele lor de decolare sunt acum o nouă linie de front.
