Parkinson: O afecțiune generată de om. „Nu este doar o chestiune de noroc”
Erbicidele și pesticidele au fost legate în diverse studii de apariția unor boli precum cancerul, problemele de reproducere sau tulburări de dezvoltare. Boala neurodegenerativă Parkinson a devenit o preocupare majoră pentru medicii și cercetătorii care au observat că, în tot mai multe cazuri, aceasta este provocată de substanțe pesticide precum MPTP, paraquat și glifosat. Medicul olandez Bas Bloem, care conduce o clinică recunoscută la nivel mondial, tratează sute de pacienți anual și coordonează studii de pionierat privind diagnosticarea precoce și prevenirea bolii Parkinson. Într-o lucrare din 2024, scrisă în colaborare cu neurologul american Ray Dorsey, Bloem afirmă că Parkinson este „predominant o boală de mediu”, fiind determinată mai mult de expunerea la substanțe toxice decât de genetică.
Un caz notabil a avut loc în vara anului 1982, când șapte consumatori de heroină din California au fost internați, paralizați și muți, având în jur de 20 de ani și fiind anterior sănătoși. Medicii au descoperit că MPTP, un contaminant neurotoxic, a distrus o parte esențială a creierului, substantia nigra, care controlează mișcarea. Acest incident a șocat neurologii și a schimbat percepția despre boala Parkinson, care era considerată până atunci o afecțiune a îmbătrânirii, cu origini misterioase.
MPTP s-a dovedit a fi similar chimic cu paraquat, un erbicid utilizat pe scară largă. Medicamentele au ajutat pe unii pacienți să-și recupereze mișcarea, dar leziunile au fost permanente. Bloem, care a călătorit în Statele Unite în 1989 pentru a colabora cu William Langston, neurologul care a descoperit legătura dintre MPTP și Parkinson, a fost profund influențat de aceste descoperiri. El consideră că boala Parkinson nu este doar un ghinion, ci poate fi provocată prin expunerea la substanțe chimice.
Clinica lui Bloem din Nijmegen, Olanda, tratează sute de pacienți anual, iar el observă un tipar: Parkinson apare mai des în regiunile dominate de agricultură intensivă. Bloem afirmă că boala era rară înainte de începutul secolului XX, dar a început să crească odată cu revoluția agricolă și utilizarea pesticidelor. De exemplu, Europa a interzis paraquat în 2007, dar substanța este încă fabricată și utilizată în alte țări, contribuind la creșterea cazurilor de Parkinson.
Glifosatul, cel mai utilizat erbicid, a fost în centrul unei controverse legate de sănătate. Deși nu a fost legat în mod definitiv de Parkinson, unele studii sugerează că efectele sale nocive asupra sănătății umane sunt indirecte, acționând prin inflamație și perturbarea microbiomului. Bloem susține că reglementările actuale se concentrează pe toxicitatea acută, neglijând efectele pe termen lung, care sunt relevante pentru bolile cronice precum Parkinson.
De asemenea, studiile sugerează o corelație între utilizarea pesticidelor și apariția Parkinsonului. În Franța, de exemplu, s-a constatat o incidență mai mare a bolii în regiunile viticole cu utilizare intensă de fungicide. Olanda a observat o creștere de 30% a cazurilor de Parkinson în ultimul deceniu, iar Bloem preconizează că acest trend va continua.
Bloem consideră că este esențial să schimbăm mentalitatea de reglementare de la reacție la prevenție. Aceasta ar implica studii de neurotoxicitate pe termen lung, testarea combinațiilor chimice și obligarea producătorilor să demonstreze siguranța. „Așteptăm până când oamenii sunt bolnavi”, spune el. Clinica sa continuă să se ocupe de pacienți, dar Bloem este îngrijorat că, fără acțiuni imediate, societatea va privi înapoi peste 50 de ani întrebându-se ce a mers greșit.
