Pisicile: Când prietenii noștri blănoși au devenit mai mult decât hrană și haine
Două studii recente asupra pisicilor antice sugerează că acestea au fost, cel mai probabil, domesticite în Egipt sau în alte regiuni din Africa de Nord, migrând ulterior către Europa. Aceste concluzii contrazic ideea anterioară că domesticirea ar fi avut loc în Levant, o regiune din Orientul Mijlociu, în perioada neolitică, cu aproximativ 12.000-5.000 de ani în urmă.
Cercetătorii au găsit dovezi că pisicile domestice (Felis catus) derivă din cele sălbatice africane (Felis lybica). Totuși, momentul și locul exact al domesticirii rămân subiecte de dezbatere. O ipoteză sugerează că, pe măsură ce oamenii au trecut de la un stil de viață de vânători-culegători la agricultură, pisicile au început să coabiteze cu aceștia pentru a controla populațiile de rozătoare, devenind astfel un aliat valoros în gospodării.
Descoperirea unei pisici îngropate lângă un om în Cipru, datând de acum aproximativ 10.000 de ani, a fost considerată prima dovadă a asociării pisicilor cu oamenii. Totuși, studiile recente sugerează că domesticirea pisicilor a avut loc mai târziu, iar rămășițele pisicilor analizate au fost, de fapt, pisici sălbatice europene (Felis silvestris), care s-au hibridizat cu cele africane.
Analizele genetice realizate pe specimene de pisici din antichitate din Europa și Turcia arată că acestea nu sunt strămoșii direcți ai pisicilor domestice de astăzi. În schimb, erau pisici sălbatice europene care au fost exploatate pentru hrană, blănuri sau în practici rituale. Cercetătorii sugerează că domesticirea a avut loc în Africa, probabil în Egipt sau în alte zone nordice, cum ar fi Marocul sau Tunisia.
Egiptul a fost o civilizație timpurie care a promovat prezența pisicilor, acestea fiind venerate în cadrul cultului lui Bastet, o zeiță asociată cu fertilitatea și viața domestică. Pisicile erau comune în imaginile din Egiptul antic și erau mumificate ca parte a ritualurilor religioase.
Deși este posibil ca pisicile să fi fost atrase de rozătoare în producția agricolă, o variantă a ipotezei sugerează că acestea au fost crescute pentru mumificare. Pisicile domestice au început să se răspândească în Europa prin intermediul rutelor comerciale, cu primele dovezi datând din Epoca Fierului.
Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că datele genetice din rămășițele de pisici mumificate din Egipt nu au fost analizate în mod fiabil. Egiptul rămâne un candidat principal pentru locul de naștere al pisicilor domestice, dar lipsa datelor genetice din această zonă reprezintă o întrebare deschisă pentru viitor.
