Pisicile și demența: O descoperire importantă
Pisicile pot dezvolta demență în mod similar cu oamenii afectați de Alzheimer, ceea ce oferă speranțe pentru descoperiri importante în cercetarea acestei boli. O echipă de cercetători de la Universitatea din Edinburgh a efectuat o analiză post-mortem a creierului a 25 de pisici care prezentaseră simptome de demență, inclusiv confuzie, tulburări de somn și o creștere a vocalizării.
Acumularea de beta-amiloid
În creierul pisicilor cu demență a fost identificată o acumulare de beta-amiloid, o proteină toxică ce reprezintă una dintre caracteristicile definitorii ale bolii Alzheimer. Această descoperire a fost descrisă ca un „model natural perfect pentru Alzheimer” de către cercetătorii implicați în studiu. Imaginile microscopice au evidențiat acumularea de beta-amiloid în sinapsele pisicilor vârstnice afectate de demență.
Implicarea sinapselor și a celulelor de susținere
Oamenii de știință speră ca aceste descoperiri să contribuie la o înțelegere mai clară a modului în care beta-amiloidul afectează funcțiile cognitive și memoria la pisici, oferind un model valoros pentru studierea demenței la oameni. Sinapsele permit comunicarea între celulele creierului, iar pierderea acestora duce la reducerea memoriei și a capacităților cognitive la persoanele cu Alzheimer. Cercetătorii au găsit dovezi că celulele de susținere ale creierului, cum ar fi astrocitele și microglia, au acaparat sinapsele afectate, un proces denumit „tăiere sinaptică”, care contribuie la apariția demenței.
Perspective pentru tratamentele viitoare
Cercetătorii consideră că aceste descoperiri ar putea ajuta la dezvoltarea de noi tratamente pentru boala Alzheimer, dar și pentru gestionarea demenței feline. Studiile anterioare s-au bazat pe modele de rozătoare modificate genetic, însă cercetarea demenței feline ar putea oferi un model mai precis al bolii, beneficiind astfel atât oamenii, cât și animalele de companie. Robert McGeachan, coordonatorul studiului, a subliniat asemănările izbitoare între demența felină și boala Alzheimer la oameni, deschizând calea pentru posibile tratamente promițătoare.
Concluzie
Demența felină reprezintă o oportunitate unică de a înțelege mai bine boala Alzheimer, având potențialul de a contribui la dezvoltarea unor tratamente eficiente atât pentru oameni, cât și pentru animalele de companie.
