Contextul actual de securitate al României
România se confruntă cu una dintre cele mai tensionate perioade de securitate din ultimele decenii, caracterizată prin război la graniță, atacuri hibride, presiuni cibernetice, tensiuni sociale și etnice, precum și instabilitate regională care afectează direct siguranța națională.
Reducerea personalului și a salariilor – o vulnerabilizare a securității naționale
Discuțiile privind reducerea efectivelor și diminuarea salariilor militarilor, polițiștilor și personalului din SRI, SIE, SPP și STS reprezintă o vulnerabilizare directă a capacității de reacție a statului român.
Demotivarea personalului
Militarii, polițiștii și personalul din serviciile speciale constituie coloana vertebrală a securității statului. Reducerile salariale în acest sector transmit un mesaj greșit, sugerând că statul nu își protejează oamenii din prima linie și nu înțelege gravitatea situației strategice.
Pierderea specialiștilor
Tăierile salariale accelerează plecarea celor mai bine pregătiți profesioniști, cum ar fi piloți, operatori de drone, experți IT, specialiști în securitate cibernetică și analiști de intelligence. Fără acești specialiști, reacția statului în criză devine lentă și ineficientă.
Slăbirea capacității de reacție a statului
Într-o perioadă cu potențial ridicat de crize, România are nevoie de efective suficiente, bine pregătite și motivate. Reducerea personalului sau diminuarea veniturilor în structurile operaționale slăbește direct securitatea națională.
Contradicții cu angajamentele NATO
În timp ce statele din flancul estic cresc semnificativ investițiile în apărare, inclusiv pentru personal, România nu își poate permite să transmită un mesaj de slăbire a resurselor umane, exact când contextul regional impune consolidare.
Riscuri interne
Pe lângă presiunile externe, România se confruntă cu vulnerabilități interne, cum ar fi tensiuni sociale, discursuri radicale și polarizare. Slăbirea structurilor de securitate poate încuraja acțiuni destabilizatoare.
Direcții corecte de acțiune
– Exceptarea completă a domeniului securității naționale de la orice tăiere salarială sau diminuare de efective.
– Consolidarea motivației personalului militar și din MAI, SRI, SIE, SPP, STS.
– Creșterea efectivelor, nu reducerea lor.
– Investiții paralele în tehnică și oameni.
– Mesaj unitar de stat: securitatea națională nu se negociază.
Concluzie
Într-un moment de risc major pentru România, orice reducere de efective sau venituri în zonele vitale de securitate constituie o eroare strategică. Statul român trebuie întărit, nu slăbit, iar oamenii care ne apără trebuie protejați și respectați. Securitatea națională se consolidează, nu se taie.
