Reflecții asupra Războiului Rece: Provocările Rusiei și impactul asupra guvernului german
Partidul Social Democrat (SPD), aflat la putere în Germania, a înregistrat un rezultat dezastruos la alegerile din februarie. Cancelarul Olaf Scholz a fost obligat să se retragă, iar SPD a intrat într-o coaliție de guvernare cu Uniunea Creștin-Democrată (CDU), conservatoare și victorioasă. În contextul redefinirii posturii externe și de apărare a Germaniei, coeziunea acestei coaliții este pusă la îndoială, conform unei analize publicate de Foreign Policy.
SPD-ul se confruntă din nou cu reflexe proruse demodate, evidențiate de o știre recentă. La sfârșitul lunii iunie, parlamentarul Ralf Stegner a fost îndepărtat din comisia de supraveghere a serviciilor secrete parlamentare după ce au apărut rapoarte despre participarea sa la o întâlnire clandestină cu persoane apropiate Kremlinului la Baku. Această schimbare a avut loc pe fondul reorganizărilor interne care reflectă diviziunile din cadrul partidului cu privire la modul de a răspunde la agresiunea rusă.
Liderul SPD al Bundestagului, Rolf Mützenich, cu înclinații estice, a fost înlocuit în februarie de Lars Klingbeil, mai concentrat pe Europa. Totuși, recent, peste 100 de oficiali și membri veterani ai SPD au emis un manifest care îndeamnă la reluarea diplomației cu Moscova. Deși doar cinci membri actuali ai Bundestagului au semnat documentul, simbolismul acestuia este semnificativ. Printre semnatari se numără Mützenich, Stegner, fostul președinte al partidului, Norbert Walter-Borjans, și fostul ministru de Finanțe, Hans Eichel. Fiecare semnatar reprezintă curentul pacifist al SPD.
Ministrul Apărării, Boris Pistorius, a caracterizat manifestul drept „o negare a realității”, subliniind că „Putem negocia cu acest [președinte rus Vladimir] Putin doar dintr-o poziție de forță”. Klingbeil a adăugat că „forța militară și diplomația nu sunt opuse, ci două fețe ale aceleași monede”.
O schismă persistentă în guvernul Germaniei
Cancelarul Friedrich Merz a remarcat că „guvernul este pe deplin unit în evaluarea sa a agresiunii Rusiei și a ceea ce ne cere”. Totuși, sub această unitate există o schismă persistentă. Ceea ce a fost odată o dezbatere de politică externă a devenit o dilemă de guvernare, cu vocile pro-implicare din SPD amenințând coerența internă a partidului și capacitatea Germaniei de a acționa decisiv într-un mediu de securitate european deteriorat.
Orientarea strategică a SPD către Moscova nu este întâmplătoare, ci doctrinară. Născută în era destinderii de la sfârșitul Războiului Rece, Ostpolitik a cancelarului Willy Brandt a marcat o schimbare fundamentală în politica externă vest-germană. Brandt a căutat stabilitatea prin implicare, crezând că dialogul cu blocul sovietic ar putea tempera confruntarea. Acest moralism a devenit un reflex, iar înclinația SPD spre dialog s-a dovedit din ce în ce mai detașată de realitatea strategică.
Ce s-a schimbat după invazia pe scară largă a Rusiei
Invazia Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a impus o judecată. Cancelarul Scholz a declarat că momentul este un „Zeitenwende” – un moment de cotitură în politica externă și de apărare a Germaniei. Scholz a anunțat un fond special de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea armatei și a declarat angajamentul de a îndeplini obiectivul de 2% al cheltuielilor de apărare ale NATO.
Conducerea SPD a susținut inițial această schimbare, recunoscând că vechile abordări față de Rusia au fost o „greșeală”. Totuși, redefinirea nu este niciodată liniară, în special într-un partid cu o moștenire ideologică ce include pacifismul și antimilitarismul. Reapariția disidenței a fost inevitabilă, manifestul SPD solicitând reluarea legăturii cu Rusia „odată ce armele vor tăcea” și criticând o postură de securitate europeană din ce în ce mai militarizată.
O forță centrifugă care ar putea duce la prăbușirea guvernului german
SPD se confruntă cu o schimbare persistentă a conducerii, un simptom al pluralismului său intern. De la renunțarea lui Schröder în 2004, partidul a trecut prin 11 președinți diferiți. Deși Klingbeil a reușit să suprime temporar flancul prorus al SPD, prejudiciul adus autorității sale este evident. Recentul său rezultat dezamăgitor la realegere semnalează nemulțumire internă și fragilitate în conducerea sa.
Dacă dinamica de pe câmpul de luptă din Ucraina va reaprinde scepticismul public față de implicarea militară, riscul tensiunilor din coaliția de guvernare va crește. În astfel de condiții, diviziunile ideologice nerezolvate ale SPD ar putea deveni o forță centrifugă, amenințând nu doar conducerea lui Klingbeil, ci și guvernul german în ansamblu.
