Strategia din spatele competiției prezidențiale
În orice competiție prezidențială cu doi finaliști, se creează „două mari tabere care au în centrul lor nuclee de ultrași politici”. Această observație este făcută de un expert în sociologie, care subliniază că, în era informațională a rețelelor sociale, publicul moderat, care este ultra-majoritar, fie se retrage, fie este marginalizat.
Conform analizei, în astfel de situații, „majoritatea moderată va da în final câștigătorul unei asemenea curse”. Candidatul care va reuși să-și tempereze agresivitatea, să limiteze influența grupurilor violente și să proiecteze siguranță va avea prima șansă de a ieși învingător.
Competiția prezidențială tinde să polarizeze societatea, generând două tabere care se concentrează pe jignirea celeilalte. Această polarizare este accentuată de rețelele sociale, unde publicul moderat se simte adesea ignorat și marginalizat de către cele două grupuri minoritare, care își fac simțită prezența prin aroganță și agresivitate.
Fiecare dintre aceste grupuri minoritare își găsesc rapid figuri reprezentative specializate în promovarea violenței în discursul public, ceea ce contribuie la iluzia că aceste grupuri sunt mai mari și mai influente decât sunt în realitate. Totuși, conform ethosului românesc, majoritatea moderată are tendința de a decide câștigătorul unei competiții prezidențiale.
În concluzie, candidatul care va reuși să mențină un discurs echilibrat și să evite extremismul va avea cele mai mari șanse de succes în cursa prezidențială.
