Impactul poluării asupra sănătății comunității
Anual, Bucureștiul depășește limitele admise pentru pulberile în suspensie (PM10 și PM2.5), oxizii de azot și alți poluanți. Măsurile concrete adoptate pentru protejarea sănătății populației sunt minimale, fragmentate sau pur declarative.
Politici eficiente în capitalele europene
Marile capitale europene, precum Paris și Madrid, au trecut la politici publice ferme pentru îmbunătățirea calității aerului. În Paris, zonele centrale au fost declarate zone cu emisii scăzute (ZFE), cu restricții de acces pentru vehiculele poluante, extinderea și electrificarea transportului public, precum și amenajarea „pădurilor urbane” și coridoarelor verzi pentru oxigenare naturală.
Madrid a implementat planul Madrid 360, care include interdicții pentru motoarele diesel vechi, investiții în rețele de senzori pentru calitatea aerului și un sistem de alertă în timp real pentru populație. Ambele orașe abordează poluarea ca pe o criză de sănătate publică.
Problemele Bucureștiului
În București, stațiile de monitorizare a calității aerului oferă date rar corelate cu realitatea din teren. Zilele cu trafic intens sau inversiune termică transformă zonele orașului în focare de poluare, în special în cartierele vechi și în apropierea bulevardelor aglomerate. Poluarea este agravată de traficul rutier haotic, lipsa spațiilor verzi, șantierele neprotejate și arderile necontrolate.
În ciuda acestor probleme, Primăria Capitalei nu dispune de o strategie coerentă pentru reducerea poluării sau protejarea locuitorilor vulnerabili.
Inițiative locale insuficiente
Fără o politică coordonată la nivel de oraș, sectoarele au implementat măsuri locale care contribuie indirect la reducerea poluării. Sectorul 3, de exemplu, are o politică de extindere a spațiilor verzi și a suprafețelor vegetale, reamenajarea trotuarelor și plantări masive de arbori. De asemenea, se investește în proiecte de infrastructură rutieră pentru a diminua blocajele din trafic.
Ce soluții pot fi implementate?
Pentru a îmbunătăți calitatea aerului din București, este necesară implementarea unui sistem integrat de măsurare și alertă a calității aerului, declararea de zone cu emisii reduse în centrul orașului, impunerea de standarde ecologice pentru transportul public și privat, extinderea perdelelor verzi și investiții în infrastructură pentru a diminua blocajele în trafic.
Concluzie
Administrațiile care vor aborda problema poluării cu seriozitate și coordonare vor câștiga legitimitate, în timp ce celelalte vor rămâne captive într-un smog de neputință administrativă.
