România a scăpat de un pericol iminent, dar Occidentul rămâne vulnerabil
Alegerea lui Nicușor Dan în locul lui George Simion în alegerile prezidențiale reprezintă un punct de cotitură pentru democrația românească, semnalând o alegere corectă, dar la limită. Aproape jumătate dintre români au susținut un demagog populist care contestă angajamentele României față de Uniunea Europeană și NATO, ceea ce indică o fisură majoră în zidul democratic al Europei.
În ciuda alegerii corecte a românilor, Statele Unite, care au construit și condus ordinea mondială liberală postbelică, au susținut în tăcere tabăra opusă. Afecțiunea președintelui Donald Trump față de lideri autoritari, precum Viktor Orbán, Vladimir Putin și conducătorii statelor petroliere din Golf, subliniază o schimbare semnificativă în politica americană, care a fost cândva un bastion al lumii libere.
În contextul european, extrema dreaptă continuă să câștige teren, de la AfD în Germania la Adunarea Națională din Franța. În SUA, democrații au pierdut ambele camere ale Congresului și votul popular prezidențial pentru prima dată în două decenii, un semn alarmant pentru cei interesați de valorile democratice fundamentale.
Apărătorii democrației liberale par pierduți și, deși recunosc ascensiunea extremei drepte, rareori analizează motivele acestei derapaje. Liberalismul este perceput ca o ortodoxie culturală, asociat cu o politică a identității care îi alienează pe oameni. „Wokeness” a devenit o religie pentru elita progresistă, iar accentul pe identitate și corectitudinea politică a îndepărtat cetățenii. Mulți votanți ai extremei drepte se confruntă cu dificultăți economice reale, iar corupția persistentă în democrații, inclusiv în România, amplifică sentimentul de trădare al cetățenilor.
Promisiunile de standarde occidentale și statul de drept nu s-au materializat, iar elitele politice s-au îmbogățit în timp ce cetățenii se simt mințiți. Modelul economic care a susținut ordinea liberală a dus la inegalitate crescută și stagnare economică pentru multe segmente ale populației. Așadar, democrația liberală, văzută ca un sistem care favorizează capitalismul necontrolat și nedreptatea, își pierde atractivitatea.
Naționalismul economic nu este o simplă fază; este o reacție la externalizarea locurilor de muncă și sacrificarea comunităților pentru eficiență economică. De asemenea, imigrația joacă un rol important, iar partidele liberale au fost criticate pentru că au minimalizat valorile culturale naționale, ceea ce a provocat o reacție din partea cetățenilor care doresc să își păstreze identitatea culturală.
Aceste teme nu sunt marginale, ci reprezintă motive fundamentale pentru care democrația liberală este contestată. Dacă apărătorii acesteia nu se adaptează, riscă să piardă în fața extremismului, nu pentru că alternativele sunt mai bune, ci pentru că mulți consideră că sistemul nu le satisface nevoile. România a scăpat de un pericol iminent, dar acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru Occident.
Calea de urmat nu este abandonarea liberalismului, ci salvarea lui. Este esențial să se separă democrația liberală de excesele sale și să se reînnoiască încrederea în capacitatea acestui sistem de a oferi libertate, echitate și demnitate tuturor cetățenilor. Este nevoie de o abordare echilibrată care să protejeze granițele, să trateze migranții cu umanitate și să celebreze culturile naționale fără a cădea în șovinism. Această luptă pentru ideea de democrație este esențială, iar ignorarea preocupărilor cetățenilor ar putea duce la o pierdere a valorilor democratice fundamentale.
