Starea infrastructurii feroviare din România
România se confruntă cu o infrastructură feroviară extrem de degradată, având cea mai slabă rețea din Europa. Pe magistralele feroviare au fost implementate mii de restricții de viteză, care se multiplică anual din cauza îmbătrânirii rețelei. Accidentele feroviare sunt în creștere, în timp ce gările și șinele de cale ferată dispar din peisaj. Această situație este rezultatul abandonului, subfinanțării și incompetenței. Trenurile românești sunt pe cale de a ajunge la un dezastru complet.
Moștenirea comunistă și degradarea infrastructurii
După 1989, sectorul feroviar românesc a continuat să sufere din cauza lipsei investițiilor în infrastructură și material rulant. Regimul comunist a dus la distrugerea culturii feroviare, lăsând în urmă gări degradate și trenuri insalubre. În 1950, rețeaua feroviară avea 10.853 de kilometri, iar până la finalul perioadei comuniste a crescut cu doar 490 de kilometri. Din anii ’90, lungimea căilor ferate a scăzut constant, ajungând la puțin peste 10.000 de kilometri, cu o infrastructură marcată de probleme grave.
Întârzierile și condițiile călătoriei
Întârzierile trenurilor au devenit o obișnuință, în special din Gara de Nord, unde sosirile și plecările sunt afectate de infrastructura învechită. În 2023, trenurile de călători au acumulat întârzieri de aproximativ 4.744.328 de minute, echivalentul a 9 ani. În 2024, întârzierile au crescut la 6.654.827 de minute, adică peste 12 ani și jumătate. Condițiile din vagoane sunt deosebit de precare, cu toalete înfundate și climatizare defectuoasă, iar gările sunt adesea insalubre.
Accidentele feroviare și pericolele infrastructurii
Accidentele pe calea ferată au crescut semnificativ în ultimii ani din cauza infrastructurii deteriorate. Doar 3% din rețea este modernizată, ceea ce a dus la deraierea trenurilor și la pierderi de vieți omenești. Bugetul alocat CFR Infrastructură a scăzut cu aproape 5% în 2025, iar societatea se confruntă cu o subfinanțare cronică. De asemenea, CFR Călători are un parc de vagoane vechi, cu ultimele achiziții realizate între 1998-2011, iar necesarul actual este de aproximativ 800 de vagoane și 250 de rame electrice.
Concluzie
Starea critică a infrastructurii feroviare din România reflectă o neglijență de lungă durată și priorități greșite în gestionarea acestui sector esențial. Fără investiții semnificative și reforme reale, viitorul transportului feroviar românesc rămâne sumbru.
