Experimentele CIA cu seruri și hipnoză
Un document recent republicat în arhiva publică a Central Intelligence Agency (CIA) readuce în discuție un program secret derulat în perioada Războiului Rece, axat pe tehnici de control al comportamentului și manipulare psihologică. Materialele fac referire la un program secret din anii ’50, care a vizat cercetarea metodelor de influențare a comportamentului uman, inclusiv prin utilizarea unor substanțe administrate în mod clandestin.
Proiectul Artichoke
Documentul recent republicat oferă informații despre Proiectul Artichoke, activ între 1951 și 1956, un demers care a inclus studii privind interogarea, controlul comportamental și testarea unor compuși chimici capabili să afecteze procesele mentale. Raportul intitulat „Special Research for Artichoke” conține o anexă cu domeniile propuse pentru investigație, inclusiv dezvoltarea unor substanțe cu efect rapid, cum ar fi „serurile adevărului”, și cercetarea compușilor destinați influenței pe termen lung asupra comportamentului.
Substanțe studiate
Documentul menționează analiza substanțelor care ar putea produce efecte similare sedativelor utilizate la acea vreme, precum amitalul și pentotalul, și identificarea unor formule potrivite pentru utilizare indirectă sau cu acțiune prelungită. Cercetătorii au evaluat posibilitatea ca astfel de compuși să genereze reacții distincte, fie de tip „agitant” — caracterizate prin anxietate, tensiune sau nervozitate — fie de tip „depresiv”, asociate cu apatie sau stări de disperare.
Modalități de administrare
Documentele indică faptul că una dintre direcțiile de studiu a vizat modul în care substanțele ar putea fi administrate fără cunoașterea persoanei vizate. Printre variantele considerate s-au numărat introducerea acestora în alimente, apă, băuturi alcoolice sau produse din tutun. Raportul menționează, de asemenea, ipoteza camuflării substanțelor în contexte medicale, inclusiv în vaccinuri sau injecții, stârnind reacții variate în mediul online.
Tehnici psihologice și hipnoză
Investigațiile nu s-au limitat la substanțe chimice. Programul a inclus interes pentru hipnoză, tehnici de influență psihologică, privare senzorială, utilizarea gazelor și a aerosolilor, precum și alte metode menite să modifice comportamentul. O întrebare centrală era dacă astfel de metode ar putea determina o persoană să acționeze împotriva propriei voințe și dacă aceasta ar putea avea o percepție distorsionată asupra propriilor acțiuni.
Contextul geopolitic
Proiectul Artichoke a fost inițiat într-un climat internațional tensionat, la începutul Războiului Rece, în contextul temerilor legate de tehnici de „spălare a creierului”, asociate cu tratamentul prizonierilor americani în timpul conflictului din Coreea. Documentele interne ale CIA indicau îngrijorări privind metodele avansate de control mental dezvoltate de statele comuniste, ceea ce a determinat agenția să exploreze propriile capacități în acest domeniu.
Extinderea în Project MKUltra
În 1953, direcțiile de cercetare ale Artichoke au fost integrate în programul extins Project MKUltra, care a lărgit aria de investigație asupra substanțelor psihoactive, incluzând halucinogene precum LSD. MKUltra a cuprins sute de subproiecte desfășurate în universități, spitale și instituții penitenciare, implicând adesea persoane considerate vulnerabile, fără consimțământ informat. O mare parte a arhivelor a fost distrusă în 1973, limitând stabilirea întregii dimensiuni a cercetărilor.
Dezvăluiri și reacții
Existența programelor a devenit cunoscută publicului în anii 1970, în urma audierilor din Congresul Statelor Unite, generând reacții puternice și reforme privind supravegherea activităților serviciilor de informații. Printre cei care au susținut că au fost implicați în experimente se numără James „Whitey” Bulger, care a afirmat că a participat la teste în 1957, descriind apariția halucinațiilor severe și stărilor intense de teamă.
Concluzie
Experimentele derulate de CIA în cadrul Programului Artichoke și ulterior în Project MKUltra au lăsat o amprentă profundă asupra eticii cercetării psihologice și a drepturilor omului, subliniind riscurile manipulării comportamentului uman în numele securității naționale.
