SRI a deschis arhivele dispariției diplomatului sovietic Theodor Butenko din 1938
Serviciul Român de Informații a desecretizat dosarul „Afacerea Butenko”, care se referă la dispariția consilierului Legației URSS la București în 6 februarie 1938. Evenimentul a tensionat relațiile româno-sovietice și a generat reacții internaționale semnificative. Documentele dezvăluie modul în care autoritățile române au gestionat criza și ipotezele luate în considerare în acel context delicat.
„Afacerea Butenko” a fost tratată cu o atenție deosebită de instituțiile de securitate românești, având în vedere relațiile deja încordate cu Uniunea Sovietică. Theodor Hrisanfovici Butenko era reprezentantul de cel mai înalt nivel al statului sovietic în România, numit însărcinat cu afaceri la 1 decembrie 1937. Istoriografia românească s-a bazat pe documentele Arhivelor Naționale ale României și ale CNSAS, care au elucidat cronologia și dedesubturile „dezertării” diplomatului sovietic. SRI a adăugat că arhiva proprie conține documente ce oferă nuanțări în privința contextului politic și diplomatic, reacțiile din presa românească și internațională, precum și eforturile României de a convinge atât pe Maxim Litvinov, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, cât și opinia publică internațională de neimplicarea autorităților române în dispariția lui Butenko.
Ipoteze privind dispariția
Dispariția diplomatului a fost semnalată, în termen de 24 de ore, Ministerului de Externe și altor autorități. Au fost luate în considerare mai multe ipoteze. Partea sovietică susținea că Butenko a fost răpit și ucis de legionari sau „lăncieri”, formațiune paramilitară a Ligii Apărării Naționale Creștine. De asemenea, partea română considera că Butenko ar fi putut fi răpit sau ucis de GPU (Direcția Politică Generală din NKVD), având în vedere prezența unor agenți specializați în astfel de acțiuni la București.
Se mai menționează că predecesorul lui Butenko, Mihail Ostrovski, a fost rechemat în 1934 și ulterior condamnat și trimis în gulag. O altă teorie luată în calcul era că răpirea ar fi fost înscenată de GPU, cu concursul lui Butenko, pentru a tensiona relațiile dintre cele două state.
Impactul asupra relațiilor româno-sovietice
Relațiile sovieto-române erau deja deteriorate după debarcarea lui Nicolae Titulescu de la Ministerul de Externe, iar dispariția lui Butenko a agravat situația. Maxim Litvinov făcea presiuni publice pentru „eliberarea” diplomatului, iar propaganda sovietică acuza România și „fasciștii” care o conduceau de implicare în dispariția lui Butenko. În cele din urmă, diplomatului i s-a permis să apară la Roma, unde a solicitat azil politic, afirmând că a părăsit România voluntar, după ce a dejucat o tentativă de răpire.
Documente și gestionarea crizei
Documentele păstrate de SRI, majoritar note și articole din presa românească, inclusiv cele cenzurate, arată agitația din media privind dispariția lui Butenko, care a iritat diplomații sovietici. Autoritățile române au recurs la cenzurarea unor articole pentru a nu agrava relațiile cu Uniunea Sovietică. Apariția lui Butenko la Roma a dus la o nouă polemică, cu susținerea Moscovei că acesta ar fi un impostor, în timp ce presa europeană a celebrat revenirea lui, preluând criticile sale împotriva regimului sovietic.
Documentele din arhiva SRI au o dublă valoare: ele ilustrează activitatea serviciilor de informații românești într-un context internațional tensionat și clarifică aspecte ale incidentului din perspectiva opiniei publice internaționale și a eforturilor propagandistice. Specialiștii subliniază că o gestionare eronată a situației ar fi putut conduce la un nou conflict internațional, similar cu „un nou Sarajevo”.
