Revenirea lui Stalin în Rusia contemporană
La șapte decenii după ce Nikita Hrușciov a demontat cultul personalității lui Iosif Stalin în 1956, figura dictatorului sovietic a recăpătat o atenție semnificativă în Rusia lui Vladimir Putin. În contextul războiului împotriva Ucrainei, regimul de la Moscova a reînviat simbolurile și miturile staliniste pentru a justifica sacrificiile a milioane de ruși.
Creația cultului stalinist
Cultul stalinist a început să se contureze la sfârșitul anilor 1920, cu o campanie masivă de glorificare în jurul aniversării de 50 de ani a lui Stalin, în decembrie 1929. Acesta se baza pe trei piloni esențiali:
- Frica — represiuni în masă, deportări, Gulag, Holodomor; orice critică era sever pedepsită.
- Controlul informației — monopol asupra istoriei, presei și culturii.
- Mitul „eficienței” — teroarea și milioanele de victime erau prezentate ca prețul necesar pentru industrializare și victoria în război.
După moartea lui Stalin în 1953 și condamnarea cultului său prin „raportul secret” al lui Hrușciov, nu a existat o asumare reală a crimelor stalinismului.
Reevaluarea lui Stalin sub Putin
Sub conducerea lui Vladimir Putin, figura lui Stalin a devenit din nou relevantă. Monumentele au fost reinstalate, iar manualele școlare au fost rescrise, minimizând referințele la Gulag și la victimele regimului. Popularitatea lui Stalin a crescut semnificativ: în 2016, 28% dintre ruși îl considerau „mare lider”, iar în 2021, acest procent a ajuns la 56%. În 2019, 70% evaluau rolul său în istorie ca „pozitiv”. Sondajele recente arată că peste jumătate dintre ruși îl văd pe Stalin ca un „mare lider”, iar tinerii sunt din ce în ce mai puțin conștienți de represiuni.
Contextul politic și social al revenirii lui Stalin
Revenirea lui Stalin în spațiul public nu este întâmplătoare. După invadarea Ucrainei și pe fondul războiului de uzură care durează de patru ani, Kremlinul a lansat un proces de rescriere a istoriei pentru a legitima acțiunile curente. Absența unei condamnări reale a comunismului după 1991 a creat un vid pe care Kremlinul îl umple cu mituri despre ordinea și disciplina sovietică. Într-o Rusie izolată, afectată de sancțiuni economice, nostalgia pentru un lider perceput ca „puternic” devine un instrument politic eficient, folosit pentru a justifica agresiunea externă și controlul intern.
Concluzie
Revenirea lui Stalin în centrul atenției publice reflectă o strategie a Kremlinului de a utiliza miturile istorice pentru a consolida legitimitatea regimului și a justifica acțiunile actuale, într-un context internațional tot mai tensionat.
