Îmbunătățiri în capacitatea de atac a Iranului
Iranul a sporit semnificativ abilitatea de a străpunge sistemul de apărare antiaeriană al Israelului în timpul operațiunii „Rising Lion”. O anchetă publicată de Wall Street Journal, citată de mediile israeliene, arată că, în prima parte a conflictului, doar 8% dintre rachetele iraniene reușeau să depășească barajul defensiv, această rată crescând la 16% în a doua parte a războiului. Cele mai eficiente atacuri au fost înregistrate pe 22 iunie, cu două zile înainte de încetarea focului, când 10 din 27 de rachete au lovit ținte pe teritoriul israelian.
Strategii tactice iraniene
Experții intervievați în ancheta jurnalistică atribuie succesul Iranului unor ajustări tactice, precum diversificarea punctelor de lansare, modificarea calendarului atacurilor și dispersarea geografică a țintelor. Această abordare a forțat Israelul să-și extindă sistemele de apărare pe un perimetru mai larg, creând breșe exploatabile. „Orice sistem de rachete, chiar și cel mai avansat, va avea în cele din urmă breșe”, afirmă Raphael Cohen, politolog principal la RAND Corporation.
Provocările sistemului de apărare israelian
Rețeaua de apărare antiaeriană a Israelului, recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente din lume, s-a confruntat cu provocări fără precedent în timpul conflictului. Iron Dome, eficient împotriva amenințărilor cu rază scurtă de acțiune, s-a dovedit mai puțin relevant în fața arsenalului iranian cu rază lungă. Sistemele Arrow 3 și David’s Sling, destinate interceptării rachetelor balistice, au fost puse la încercare. Declarațiile oficiale israeliene sugerează o diminuare a ratelor de interceptare pe parcursul războiului, scăzând de la 90-95% la 86% până la sfârșitul conflictului.
Atacuri și răspunsuri ale Israelului
Atacurile preventive ale Israelului asupra lansatoarelor de rachete iraniene au perturbat capacitatea Teheranului de a desfășura rachete cu rază scurtă de acțiune, obligându-l să utilizeze sisteme mai sofisticate cu rază lungă de acțiune. Rachetele hipersonice „Fateh-1” au fost printre acestea, fiind capabile să manevreze și să evite interceptoarele. Israelul s-a confruntat cu o lipsă de rachete interceptoare Arrow, ceea ce a condus la o selecție riguroasă a amenințărilor pentru a-și păstra stocurile limitate.
Evoluția conflictului și cursa tehnologică
Conflictul a evidențiat o cursă tehnologică constantă, în care fiecare parte își îmbunătățește capacitățile. Profesorul Yehoshua Kalisky de la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Israel afirmă: „evoluăm pe o curbă de învățare reciprocă. Ei își îmbunătățesc capacitățile ofensive, noi ne întărim apărarea”.
Concluzie
Îmbunătățirile în capacitatea de atac a Iranului și provocările sistemului de apărare israelian sugerează o escaladare a conflictului și o necesitate urgentă de adaptare din partea Israelului pentru a contracara amenințările emergente.
