Terapia de familie care a dat greș
Mulți părinți de copii cu ADHD se confruntă cu provocări considerabile. De la sarcinile zilnice simple, cum ar fi îmbrăcarea și pregătirea pentru școală, până la gestionarea responsabilităților mai complexe, părinții se străduiesc să le ofere suportul necesar. În acest context, un părinte a decis să încerce terapia cognitiv-comportamentală (CBT) pentru a ajuta fiul său să facă față provocărilor de la universitate.
Decizia de a apela la terapie
Cu fiul său apropiindu-se de vârsta de 18 ani și pregătindu-se să plece la universitate, părintele a considerat că ar fi util să participe la sesiuni de CBT, crezând că acestea ar putea ajuta la dezvoltarea unor sisteme de gestionare personală. La prima sesiune online, terapeutul a întrebat despre dorința fiului de a se schimba, iar răspunsul acestuia a fost că se simte bine și că se descurcă cu școala.
Reacția terapeutului
Terapeutul a subliniat că, pentru ca CBT să fie eficient, trebuie să existe o dorință reală de schimbare din partea pacientului. Părintele a propus ca fiul să învețe să-și gestioneze singur agenda, dar terapeutul a întrebat de ce părintele se ocupă de aceasta. Aceasta a condus la o discuție despre responsabilitatea personală și despre consecințele eșecurilor.
Realizarea părinților
În timpul sesiunii, părintelui i-a fost clar că, deși a oferit un sprijin considerabil, nu a lăsat suficient loc fiului să învețe din propriile greșeli. Terapeutul a evidențiat că, pentru a se dezvolta, fiul trebuie să preia responsabilitatea pentru acțiunile sale și să aibă oportunitatea de a eșua.
Concluzie
Experiența terapiei a fost revelatoare pentru părinte, care a realizat că a venit momentul să-și lase fiul să navigheze singur în viață, să învețe din greșeli și să devină independent. Aceasta subliniază importanța echilibrului în parenting și a învățării prin experiență.
