Un „vulcan zombi” inactiv timp de 250.000 de ani dă semne neobișnuite
Uturuncu, un vârf înalt din lanțul muntos al Anzilor Centrali, este cunoscut sub numele de „vulcan zombi”. Deși nu a mai erupt de peste 250.000 de ani, vulcanul prezintă semne de activitate similare cu cele observate la vulcanii activi, precum nori de gaze și cutremure.
Imaginile din satelit realizate în urmă cu peste 20 de ani ale vulcanului Uturuncu, cel mai înalt munte din sud-vestul Boliviei, au arătat că forțele din interiorul vulcanului au mișcat o zonă din apropierea vârfului, cu o lățime de aproximativ 150 de kilometri, creând o formă asemănătoare unui sombrero. Recent, oamenii de știință au examinat cu atenție vulcanul pentru a verifica dacă deformarea continuă și dacă alte activități înregistrate acolo indică o posibilă trezire a vulcanului adormit.
Combinând datele din satelit cu analiza activității seismice și cu modele computerizate ale modului în care rocile răspund la diferite presiuni, cercetătorii au realizat o imagine mai clară a „anatomiei” interioare a vulcanului Uturuncu, descoperind cauza activității sale. Rezultatele studiului au fost publicate pe 28 aprilie în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Erupțiile vulcanice apar de obicei atunci când magma de sub un vulcan se revarsă în camere magmatice subterane, apoi scapă la suprafață prin guri de aerisire și fisuri. Erupțiile sunt mai puternice când magma este mai groasă, captând gaze care provoacă acumularea presiunii și eliberarea bruscă a magmei sub formă de lavă. Sub vulcanul Uturuncu, însă, nu se întâmplă așa ceva. Mai degrabă, magma, gazele și fluidele interacționează într-o rețea hidrotermală, un sistem cu activități care nu au fost pe deplin înțelese, care produce activitățile „zombi” ale vulcanului.
La o adâncime de aproximativ 10 până la 20 de kilometri sub Uturuncu se află un vast rezervor de magmă numit Corpul Magmatic Altiplano-Puna, care se întinde pe aproximativ 200 de kilometri, fiind cel mai mare corp magmatic activ cunoscut din scoarța planetei. Studii anterioare au sugerat existența unui sistem hidrotermal activ care leagă rezervorul de magmă de lanțul muntos de deasupra, dar nu se știa cum interacționau magma și fluidele în cadrul acestei rețele.
Folosind semnale de la peste 1.700 de evenimente seismice petrecute între 2009 și 2012, cercetătorii au produs imagini de înaltă rezoluție ale scoarței de sub Uturuncu. De asemenea, au înregistrat schimbări electrice și gravitaționale subterane, precum și modificări în chimia rocilor, dezvăluind detalii nemaivăzute ale sistemului de canale de sub și din interiorul vulcanului, prin care circulă un fluid încălzit geotermal.
Cercetătorii au descoperit că, pe măsură ce corpul magmatic încălzea lichidul subteran și elibera gaze, gazul și lichidul migrau în sus și se colectau în camerele de sub craterul vulcanic. Mișcarea lor prin Uturuncu a declanșat cutremure, a eliberat aburi și a deformat roca vulcanului, provocând o ridicare a suprafeței de aproximativ un centimetru pe an.
Dinamica internă a vulcanului Uturuncu nu doar că explică activitatea sa, dar sugerează și că acest „zombi” nu va renaște prea curând. Potrivit cercetătorilor, nu se observă o creștere a seismicității. Un semn îngrijorător ar fi o creștere a seismicității, urmată de o migrare a seismicelor de la adâncimi mari la adâncimi mult mai mici, ceea ce indică de obicei mișcarea magmei. În prezent, se pare că vulcanul doar elimină gaze, eliberează abur și se calmează.
