Viitorul apărării nucleare în Europa
În Europa, angajamentul american de neclintit față de apărarea continentului împotriva Rusiei pare să fi trecut, iar în prezent, sub administrația lui Donald Trump, abordarea este mai tranzacțională. Această schimbare aduce implicații semnificative asupra capabilităților nucleare ale Franței și Marii Britanii și asupra strategiei unei viitoare umbrele nucleare europene.
Vicepreședintele american JD Vance a declarat, în februarie, că Europa trebuie „să facă un mare pas înainte pentru a-și asigura propria apărare”. Răspunsul de până acum al Europei a fost promisiunea de a crește cheltuielile interne și pentru Ucraina, cu scopul de a achiziționa armament fabricat în Europa. Totuși, a fost avansată și o soluție mai radicală: o „umbrelă nucleară” europeană.
Franța și Marea Britanie sunt puteri nucleare de lungă durată, iar unii lideri europeni consideră că descurajarea Moscovei ar putea veni din apropiere. Franța deține aproximativ 290 de focoase nucleare, iar Marea Britanie are 225 de rachete Trident, concepute de SUA. Recent, lideri europeni au început discuții privind consolidarea apărării comune sub o umbrelă nucleară britanică sau franceză, pe fondul unei percepute slăbiri a fiabilității Washingtonului.
Președintele francez Emmanuel Macron a promis să „deschidă dezbaterea strategică privind protecția prin descurajare a aliaților europeni”. Aceste comentarii au fost susținute de lideri europeni, inclusiv de cancelarul german Friedrich Merz, care a solicitat discuții cu Franța și Marea Britanie privind extinderea protecției nucleare.
Istoricul Yannick Pincé a relevat că Franța a încercat timp de decenii să aducă aliații europeni sub protecția sa nucleară, în timp ce Marea Britanie nu a făcut oferte publice de a împărtăși sau modifica protecția sa nucleară. Totuși, focoasele britanice rămân sub comanda NATO, dominată de SUA, oferind astfel o protecție strategică aliaților europeni.
În acest context, lideri europeni, cum ar fi președintele polonez Andrzej Duda, au cerut desfășurarea armelor nucleare americane în Polonia, comparând această mișcare cu decizia Rusiei de a-și baza rachetele nucleare în Belarus.
Capabilitățile nucleare ale Franței și Marii Britanii
Franța, cu un arsenal nuclear mai restrâns comparativ cu cel al Rusiei, poate doar amenința cu represalii strategice. Potrivit lui Pincé, dimensiunea relativ redusă a arsenalului francez îl face mai puțin credibil în rândul liderilor occidentali. De asemenea, arsenalul american, cu dimensiunea și diversitatea sa, permite un răspuns gradat, ceea ce nu este cazul pentru Franța.
Macron a propus o colaborare mai strânsă în exercițiile nucleare pentru a educa aliații europeni în privința descurajării nucleare. Totuși, el a subliniat că decizia de a lansa o lovitură nucleară rămâne exclusiv în mâinile sale.
Armata britanică a fost activă în creșterea conștientizării privind descurajarea nucleară la NATO. Dacă propunerea lui Macron devine realitate, Franța nu va porni de la zero, având deja o bază de aliați familiarizați cu conceptul de descurajare nucleară extinsă.
Provocările viitoare
Cu toate acestea, nu trebuie uitat că SUA nu au renunțat la angajamentul lor de a proteja aliații NATO. Recent, un bombardier american cu capacitate nucleară a survolat Stockholm pentru a marca aniversarea aderării Suediei la NATO, evidențiind angajamentul continuu al Washingtonului.
În ciuda acestui angajament, întărirea arsenalului nuclear european ar necesita „ani, dacă nu decenii” de investiții și dezvoltare. O cooperare mai coerentă în rândul aliaților în ceea ce privește forțele nucleare ar putea întări descurajarea, implicând, de exemplu, sprijin pentru manevrele submarinelor nucleare britanice sau franceze.
Având în vedere că Regatul Unit a recunoscut public eșecurile în testele cu rachete nucleare, întrebările legate de eficiența descurajării oferite de armele convenționale și nucleare ale Marii Britanii devin tot mai frecvente. Premierul britanic Keir Starmer a promis o creștere semnificativă a cheltuielilor de apărare, în contextul unei lumi tot mai periculoase. Analiștii subliniază că descurajarea reală a Rusiei va necesita atât forțe convenționale, cât și nucleare, în special în lumina incertitudinilor cu privire la angajamentul american sub administrația Trump.
